Iubiți credincioși,

din data de 15 mai vom putea săvărși din nou slujbele cu participarea mai multor credincioși. Deși numărul participanților este încă limitat, biserica va fremăta iarăși de bucuria împreună-rugăciunii. Odată cu aceasta, una din întrebările cele mai arzătoare (și, în mediul online, cele mai aprig discutate), este modul primirii Sfintei Împărtășanii.

Preoții ortodocși români din Germania, Austria și Luxemburg au primit vineri, 8 mai, o serie de îndrumări cu privire la săvârșirea sfintelor slujbe în această perioadă, din partea ierarhilor noștri, mitropolitul Serafim și episcopul-vicar Sofian. Aceste îndrumări au fost publicate și pe site-ul Centrului Bisericesc de la München : https://www.cbrom.de/index.php/actualitate/anunturi/1215-indrumari-privitoare-la-savarsirea-sfintelor-slujbe-in-locasurile-de-cult-in-perioada-de-relaxare-a-masurilor-restrictive-impuse-in-timpul-pandemiei-covid-19 Preotul va folosi la împărtășanie, „pentru fiecare credincios câte o linguriță și un procovăț curat“. Aceste lingurițe sunt „sfințite și folosite exclusiv pentru împărtășire, potrivit rânduielii din Molitfelnic“, iar după momentul împărtășirii, ele sunt sterilizate.

Nădădjuiesc ca enoriașii noștri să poată face, alături de preot, acest exercițiu de ascultare față de îndrumările ierarhului, cu tot discernământul necesar și indiferent de ce opinie au despre acest subiect.

Eu unul îmi voi exprima gândurile, observațiile și întrebările despre această temă, în calitate de teolog, într-un text separat.

Esențial rămâne faptul de a ne bucura, cu credință, de taina Sfintei Împărtășanii. Dezbaterea actuală legată de lingurițe/ă riscă să rateze esențialul: nu ne împărtășim nici ca să ne îmbolnăvim, nici ca să primim garanția unei sănătăți trupești durabile, ci pentru a intra într-un mod nou de existență pe care o numim viața în Hristos. Sfânta Împărtășanie poate avea, ca „efect secundar”, vindecarea trupului, însă menirea ei este de a fi, cum spuneau primii creștini, „medicament al nemuririi” (Sf. Ignatie al Antiohiei). Veșnicia, Împărăția cerurilor, mântuirea sufletului, comuniunea sfinților, bucuria unirii cu Dumnezeu, părtășia la cele dumnezeiești – toate acestea sunt nume pentru o realitate care nu poate fi înțeleasă decât cu ochii credinței.

De aceea vă pun la inimă catehezele mistagogice ale Sf. Chiril al Ierusalimului din sec. IV. El spune: „În chipul pâinii ţi se dă trupul, iar în chipul vinului ţi se dă sângele ca să ajungi prin împărtăşirea cu trupul şi cu sângele lui Hristos unit într-un singur trup şi sânge cu El. Astfel ajungem şi purtători de Hristos, pentru că trupul şi sângele Lui se împărtăşesc mădularelor noastre. Astfel, după cuvintele fericitului Petru, ajungem părtaşi firii dumnezeieşti.“ Și, mai departe, „Nu te uita deci la pâine şi la vin ca la pâine şi la vin obişnuite. Ele, potrivit hotărârii Stăpânului, sunt trup şi sânge al lui Hristos. Chiar dacă simţirea te îndeamnă să gândeşti aşa, totuşi credinţa să-ţi dea certitudinea faptului. Să nu judeci taina după gustare, ci, neîndoielnic, încredinţează-te prin credinţă că ai fost învrednicit de trupul şi sângele lui Hristos.”

Să redescoperim tăria și bucuria credinței. Dacă vom judeca sau analiza taina după simțiri, după viruși, după linguriță la plural sau la singular, nu vom ajunge prea departe. Pe Hristos euharistic îl putem primi din vase de lut, de argint, de aur, dezinfectate sau nedezinfectate.

Ochii credinței vor căuta mereu la Hristos, nu la obiectul prin care îl primim pe Hristos.

Să ne bucurăm că Îl primim! Hristos în mijlocul nostru!

Pr. Ioan Moga

Viena