Predică la Pogorârea Sf. Duh, 7 iunie 2020

 

 

Predică la Înălțarea Domnului, 28.05.2020

Predică la Duminica vindecării orbului din naștere, 24 mai 2020

„Așa se împlinește omul, prin ceilalți. […] Aceasta este taina persoanei. Nu poți să înaintezi în viața socială, cu atât mai puțin în viața duhovnicească, de unul singur. De aceea spunem că omul are nevoie de un duhovnic…, are nevoie de cineva, alături de care să meargă mai departe în viața duhovnicească.“

„Un om orb la nivel duhovnicesc este un om care se izolează, care se iubește doar pe sine, chiar dacă este cu alții împreună. Aceasta înseamnă să fii orbit de sine, să suferi de iubirea de sine (philautia). Îți ajunge felul în care înțelegi tu viața. Nu ai nevoie de perspectiva celuilalt.”

„Marea problemă în ziua de astăzi este că puțini oameni se mai pot jertfi pentru ceilalți.”

„Oare eu nu aș putea face mai mult pentru alții? Pentru copii, pentru săraci, pentru bătrâni?

„Când vine Mântuitorul în viața noastră, vrea să ne dea la o parte această albeață de pe ochi. […] Fiecare copil primit de o familie este o albeață luată de pe ochi. […] Cu fiecare jertfă te-ai apropiat mai mult de Dumnezeu.“

„Eu asta văd în acest orb vindecat: un om eliberat de egoism…“

Predică la Duminica Mironosițelor, 3 mai 2020

 

Predică la Duminica Tomii 2020

„Toma e un om care e dispus să se jertfească pentru Iisus (cf. Ioan 11, 16: „Să mergem să murim și noi împreună cu el”), dar care, în același timp, raționează, își pune întrebări, vrea clarități (cf. Ioan 14, 5: „Doamne, nu știm unde Te duci; și cum putem ști calea?”). E un om lucid, vertical, dar care nu are inima de piatră. De aceea, Toma ar trebui să ne fie apropiat. Ca oameni moderni, suntem educați la cultura lucidității. În același timp, ca oameni religioși, știm ce înseamnă suferința, sau măcar empatia pentru suferință.” (pr. Ioan Moga)

„Prin istoria încredințării lui Toma, Sf. Evanghelist Ioan și întreaga tradiție a Bisericii ne arată că Dumnezeu nu ne lasă singuri pe calea grea a credinței. Da, există oameni care cred ușor. Există însă și oameni care spun că cred, dar de pe poziția presupusei lor credințe sunt de fapt ideologi: judecă, condamnă pe ceilalți. E o credință auto-mărturisită, dar ne-încredințată prin întâlnirea reală cu Dumnezeu. Cel care primește încredințarea, nu poate să fie un om dur, fixist, lipsit de nuanțe.

Și mai există și oameni care au îndoieli, sau nu cred deloc, dar caută. Caută cu bună știință, sau caută fără să își dea seama. Toma caută cu bună știință și primește încredințarea. Săptămâna îndurată de Toma până la întâlnirea cu Domnul poate ține la alții ani de zile, poate jumătate de viață. Dar căutarea are mereu un final împlinitor: Domnul meu și Dumnezeul meu!

Chiar și dacă ne considerăm printre cei care nu au îndoieli, ne face bine, măcar o dată pe an, să refacem drumul lui Toma. Vom descoperi colțișoare în sufletul nostru în care credința în Înviere nu a pătruns. Vom descoperi angoase, frici, însingurări, crispări, întunecimi… Faceți din ele drum înspre Hristos, și atunci veți vedea că ceea ce numim noi credință poate fi trăită și mai puternic, și mai puternic, și mai puternic.” (Pr. Ioan Moga)