Intr-o zi din mai 2025 am fost chemat la spitalul AKH, la neonatologie, pentru a face 2 botezuri de urgență pentru 2 fetiție, născute prematur, în săpt. a 23-a, resp. a 26-a, care cântăreau una 460 de grame (!!!), alta în jur de 800. Șansele de supraviețuire erau mici, mai ales la prima fetiță.

Într-o atmosferă de pace firavă, care domnea în camera cu incubatoare, alături de cele două mămici obosite și cu inima strânsă, dar pline de nădejde, am botezat pe cele două prunce: Melissa Elena și Anastasia Maria. Dragoș a fost martor și naș de urgență totodată. Ne-a întărit „Hristos a înviat”, puterea care vine din bucuria Învierii. În cei 20 de ani de preoție, am făcut multe botezuri de urgență și am trăit și drama pierderii acestor pruncuți de către părinții lor. Ca un prunc cu greutatea de 460 de grame să supraviețuiască și deplin sănătos – asta nu trăisem însă până acum. Această fragilitate ne învață multe despre taina vieții. Pentru că dincolo de tehnica medicală impresionantă, de atenția si priceperea personalului medical, nădejdea cea mare e la Dumnezeu.

Am tot sperat, în rugăciune, să aud de bine. Și am auzit. De la ambele pruncuțe. După luni de zile de stat în spital, ele au prins putere, sunt sănătoase și aduc multă bucurie părinților lor.

Astăzi, 1 noiembrie, am săvârșit pentru ambele Taina Mirungerii și restul slujbei prevăzute. Deși nu a fost programat să fie în aceeași zi această slujbă, așa s-a potrivit. Două splendori de copil!

E un exemplu de acele mici minuni mari pe care le primim în dar, deși pe majoritatea din ele nu le recuoaștem ca atare. Mici, pentru că par neînsemnate, ne-spectaculoase, aproape cotidiene. Mari, pentru că în ele descoperim toată puterea și mila lui Dumezeu.

pr. Ioan