https://doxologia.ro/liturghia-copiilor-o-sintagma-nefericita-cu-efecte-nebanuite
De ceva vreme, se vorbește în mediile ecleziale ortodoxe românești, de „Liturghia copiilor”, „Liturghia tinerilor” sau chiar „Liturghia adolescenților”. E vorba de Liturghii cu caracter de eveniment, organizate ocazional sau regulat de către parohii, episcopii sau coruri, dedicate în mod special copiilor sau tinerilor, în cadrul cărora aceștia au un rol mai activ decât de obicei. În multe cazuri, sub „Liturghia copiilor” (uneori, cu adaosul, „pentru copii”) se înțelege o Liturghie în care răspunsurile la strană sunt date de copii, adunați special (în număr mare pentru un astfel de eveniment) sau afiliați parohiei în cauză. Un lucru foarte bun, dar cu titulatură precară. Sintagma „Liturghia copiilor” devine în multe cazuri un fel de terminus technicus, atunci când se afirmă că „se va oficia / s-a oficiat Liturghia copiilor”.
Sintagma și practica „Liturghiei copiilor” vin în spațiul românesc pe filieră romano-catolică, respectiv greco-catolică. Aici, ea e prezentată drept „un aggiornamento original la slujbele bizantine” aprobat pe la începutul anilor 2000 de episcopul Florentin Crihălmeanu (răposat în anul 2021). În acest context, Liturghia copiilor presupune și aspecte noi: ea se desfășoară „în ritm de chitară, tamburine și alte instrumente muzicale de percuție… într-un mod specific vârstei”. Desigur, acest aggiornamento e de sorginte occidentală, unde, atât în tradiția romano-catolică, cât și cea evanghelică, slujbele duminicale speciale pentru copii ocupă, de decenii bune, un loc bine definit în programul parohial.
De aici vine și prima mea nedumerire. În mod tradițional, teologii ortodocși (mai ales din diaspora) au combătut consecvent ideea de „Liturghie a copiilor”, pentru că ea contravine unui principiu străvechi al sinaxei euharistice, dar și al ecleziologiei ortodoxe: Sfânta Liturghie nu se adresează niciodată numai unei categorii de vârste sau de alt fel, ci este, prin definiție, o lucrare obștească care adună întreaga Biserică, ca și icoană în devenire a Împărăției. A dedica Liturghii în mod special copiilor sau tinerilor era văzut de teologii ortodocși drept o abdicare de la acest principiu organic și un simptom al unei profunde crize liturgice, dar și al segregării Tainei centrale a Bisericii – Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie.
(mai mult…)




























































Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.