A apărut cartea de rugăciuni pentru copii „Mă plimb prin lume cu Dumnezeu de mână”, editată și cu texte semnate de preoteasa Patricia Moga, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Mitropolit Serafim. Cartea apare cu sprijinul Parohiei Sf. Antonie cel Mare din Viena. Veniturile reieșite din vânzarea cărții sunt pentru susținerea Bisericii Sfântul Antonie cel Mare şi a activităților pastoral-caritabile desfășurate în această parohie. Desenele au fost realizate de către artista Ștefania Stroe în mod special, pentru fiecare rugăciune în parte; grafica îi aparține doamnei Ioana Bita Giulea. Cartea a fost publicată în condiţii tipografice de excepţie (Fabrik- Bucureşti), pentru a sublinia faptul că o carte de rugăciuni este ceva de mare preţ, care dă chip şi grai întâlnirii dintre lumea văzută şi cea nevăzută. Copiii vor descoperi grija pentru detaliu, pentru frumos şi dorul după sfinţenie. Cartea poate fi personalizată şi continuată, prin completări, de către fiecare copil în parte. Ea se adresează în primul rând copiilor cu vârste între 6 şi 12 ani. Cartea de rugaciuni se poate procura şi de la pangarul Bisericii (momentan stoc epuizat)
Un text introductiv semnat de editoarea cărții, preoteasa PATRICIA MOGA
Carte de rugăciuni pentru copii: „MĂ PLIMB PRIN LUME CU DUMNEZEU DE MÂNĂ”
Această carte de rugăciuni pentru copii ridică mai multe probleme:
Cum se raportează copilul la rugăciune? Cum îi înlesnim noi adulții această întâlnire cu rugăciunea? Cum îl însoțește zilnic pe copil o astfel de carte? Cum se poate personaliza o carte de rugăciuni și cum dăm șansa copilului de a experimenta cu propria minte și cu propriul suflet şi în ce fel poate să definească ce este cel mai important pentru el în rugăciune, dincolo de ceea ce i se propune?
Odată cu venirea pe lumea a celui de-al patrulea copil, Dumnezeu mi-a sădit puternic în minte gândul că rugăciunea trebuie redescoperită în egală măsura de părinți și copii. În noaptea de Paști eram în spital. Tocmai născusem prin a patra cezariană și mă simțeam deja ca nouă, în timp ce lângă mine o altă mamă se zbătea în chinuri cumplite după prima cezariană. Fetița ei urla de foame de două zile, iar ea plângea de neputință. Cu Maxim în brațe m-am rugat pentru ele; iar el, înțelegând parcă ce fac a deschis ochii larg și m-a ascultat și m-a însoțit cu tăcere în rugăciunea pe care o făceam. Din ochii lui mari și limpezi m-a fulgerat o întrebare: Cu ce cuvinte se va ruga el mai târziu, …ce-ar zice el din inima lui către Dumnezeu? Și în toiul nopții, în timp ce fetița de lângă noi se liniștea din plâns, Maxim îmi șoptea deja cu zâmbetul său de nou născut: Hristos a înviat!
Observasem de-a lungul anilor la fratele și surorile lui Maxim dorința de a vorbi cu Dumnezeu și cu propriile cuvinte, de a apropia lumea nevăzută de camera lor, de viața lor, fără frică și fără sentimentul că Cel Căruia i se roagă ar fi ceva Mare și Temător, Dumnezeul care te pedepsește dacă greșești.
Nu, nu așa trebuie să ne raportăm la El. Dumnezeu e Iubire și Izvor de viață și în această veșnică iubire ne îmbrățișează pe toți oamenii pământului și ne așteaptă să înțelegem și să simțim bucuria de a trăi:
(mai mult…)
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.