https://doxologia.ro/chipul-lui-hristos-astazi-punte-piedica
Se apropie Crăciunul și, odată cu el, avalanșa eclectică a tradițiilor de diferite proveniențe, a colindelor vechi și noi, a felicitărilor de tot soiul. Generația TikTok & Instagram e greu de satisfăcut cu melodiile și textele aparent repetitive ale colindelor tradiționale, unde textul – de o creativitate extraordinară – devine mărturisire. Mărturisire poetică, rod al unei enculturații de veacuri, însă, mărturisire. Date fiind fixarea omului recent pe imagine și lipsa răbdării (auto)reflexive, tradiția colindelor și a cântului bisericesc în general se acomodează rapid. Accentul cade în ultimii ani pe punerea în scenă: noile staruri de pricesne folosesc locul liturgic drept decor, transformat în studio de videoclip, sau se filmează – pentru a atrage poporul (mai nou: follower-ii) – pe vârfuri de munți, prin văi, pe scene. Locul propice, cel de la strană, cu fața și duhul înspre Altar, pare să nu mai facă priză. Se vrea altceva. În lipsa unei criteriologii clare, ceea ce dictează pare să fie doar succesul la public. Toate bune și frumoase, însă, dacă se continuă așa, ce va urma?
În spatele acestei probleme (dacă vrem să o vedem drept o problemă) stă o chestiune fundamentală atât pentru sărbătoarea Crăciunului, cât și pentru tot anul bisericesc: unde e Hristos Mântuitorul? Răzbate El din toate acestea? Răzbate Omul adevărat-Dumnezeu adevărat din glăsuirea noastră, sau răzbate doar umanitatea lui, sau, mai rău, doar omenescul nostru?
(mai mult…)










































































































Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.