pr. Ioan Moga, Viena
De ani de zile societatea românească este scindată între „medievali” și „neomarxiști“, între „retrograzi” și „umaniștii atei“. Așa se numesc unii pe alții. Pe de o parte, discursul ortodox, misionar, apologetic, care își asumă credința creștină și evlavia bisericească ca părți componente ale unei societăți moderne, deschise, dar creștine; pe de altă parte, creștini liberali (în viziune proprie) sau post-creștini de diferite orientări ideologice, care cred că emanciparea și modernizarea societății românești este strâns legată de îngrădirea (sau cel puțin corectarea) rolului și al profilului actual al Bisericii Ortodoxe Române în viața cetății. Ambele discursuri sunt, în interiorul lor, destul de eterogene. Avem „tradiționaliști“ și „modernișiti“, oameni pătimași și oameni raționali și pe o baricadă, și pe cealaltă. De multe ori, conflictul e personalizat. Referendumul pentru familie a evidențiat, de altfel, aceste diferite orientări și abordări existente în cadrul celor două discursuri.
Cert este că, de când s-a declanșat criza epidemiei cu virusul COVID-19, lupta dintre baricada ortodoxă și cealaltă (greu de numit, fără a o caricaturiza) a reînceput.


Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.